Radiohead - formatie rock britanica din Oxford ce si-a luat numele de la titlul unei melodii - Radiohead - a formatiei Talking Heads al caror album, Remain in Light(1980)(albumul preferat al celor de la Radiohead) a avut o influenta majora asupra albumului lor Kid A (2000).
   Trupa este formata din: Thom Yorke(voce,chitara si clape), Ed O’Brien(chitara, voce),Jonny Greenwood( chitara,clape,Ondes Martenot si alte instrumente electronice), fratele sau Colin Greenwood(chitara bass) si Phil Selway(tobe si percutie). Yorke si J. Greenwood sunt principalii responsabili pentru versuri; cel mai des la baza aflandu-se ideile originale ale lui Yorke completate de cele ale lui Greenwood. Influentele timpurii ale formatiei includ artisti precum Elvis Costello, The Pixies, Pink Floyd, R.E.M., U2, Talking Heads, The Beatles, The Smiths.
   Mai tarziu influentele vin de la formatia germana de art-rock Can, de la artisti ai muzicii electronice precum Autechre, si artisti care canta jazz precum Charles Mingus si Miles Davis.Producatorul Nigel Godrich a colaborat cu formatia inca de la inregistrarea albumului The Bends, cand l-a asistat pe producatorul John Leckie, si a contribuit considerabil la creare sound-ului, foarte des fiind considerat drept “al saselea membru” al trupei. Alt contribuabil important este Stanley Donwood care a creat partea grafica pentru imaginea albumelor trupei inca de la My Iron Lung in colaborare cu “Dr. Tchock” - pseudonimul lui Yorke. Donwood si Yorke s-au cunoscut la Universitatea din Exeter si, de asemenea, au creat impreuna situl oficial al formatiei, http://www.radiohead.com/.

   Nefiind considerata o formatie Britpop, Radiohead a avut totusi o influenta puternica asupra unor formatii Britpop precum Coldplay, Stereophonics, Muse si Travis. Albumul the Bends, lansat in 1995, s-a dovedit a fi deosebit de influent asupra acestiu gen de muzica. Influenta trupei Radiohead curge dincolo de muzica, devenind un stil pentru public la sfarsitul anilor 90. Formatia are un statut de trupa respectata fiind considerata a fi una dintre cele mai bune trupe ale mijlocului anilor 90, mostenitori directi ai R.E.M. si Pink Floyd.
   Radiohead s-a format pe la sfarsitul anilor 80, initial sub numele On A Friday,care se referea la singura zi a saptamanii cand toti membrii trupei aveau posibilitatea de a se aduna sa exerseze. Ei au fost pentru prima data remarcati la inceputul anilor 90 atunci cand au lansat single-ul Creep care s-a ridicat in top-uri in mai multe tari, atingand un punct sensibil al publicului. “Creep” nu era nici pe departe melodia preferata de catre Radiohead care a refuzat sa o interpreteze pana acum , mai recent, considerand-o ca fiind supraapreciata si interpretata gresit de catre fani. Initial s-a trecut peste aceasta melodie, fiind descalificata de catre Thom, dar producatorii au gandit altfel. Albumul “Pablo Honney” a fost terminat in trei saptamani, iar single-ul a fost lansat in Septembrie 1992. Desi nu a avut asa mare succes in top-urile din SUA, pozitionandu-se pe modestul loc 34, single-ul “Creep” s-a ridicat la locul 7 in Marea Britanie. Potentialul trupei este evident in piesele: “Anyone Can Play Guitar”, “Thinking about You”,”You”.

   In 1995 sosise timpul pentru alta inregistrare - mai semnificativa si mai buna - The Bends. Acest album a fost in mod neasteptat si surprinzator mult mai matur decat cel precedent cansiderand faptul ca au fost remarcati doar datorita single-ului “Creep” dupa primul lor debut. “My Iron Lung”(1994) a fost lansat intre cele doua albume fiind considerat o trecere de la simplicitatea lui “Pablo Honney” la profunzimea muzicala a urmatorului album. Demonstrand influente majore din anii 60 ca si ale altor formatii foarte populare la momentul respectiv, exemplificate prin the Pixies si R.E.M., albumul a marcat un pas important inainte pentru trupa in frunte cu stilul vocal original al lui Thom Yorke. Piese ca “Planet Telex”, “Street Spirit (fade out)” si “Fake Plastic Trees” erau izbitoare, originale servind ca indicatori ai dezvoltarii ulterioare a trupei. Hit-ui “Street Spirit (fade out)” a spart topurile clasandu-se pe locul 10.

   In ciuda faptului ca nu pare a fi un album Britpop, a fost asociat cu miscarea respectiva si, la inceputul anilor 1996 - foarte laudata un an mai tarziu dupa lansarea albumului - Radiohead a luat parte la Cool Britania impreuna cu formatii renumite precum Oasis, Blur, Pulp si Suede. Acum, “The Bends” e considerat a fi, de cei mai multi critici, unul dintre cele mai bune albume de la mijlocul anilor 90.
Radiohead s-au apucat de scris “OK Computer” la inceputul anului 1996 in studioul lor pentru repetitii, Canned Applause in Oxford,Anglia. Pana in iulie ei au inregistrat patru melodii cu producatorul Nigel Godrich.Invatand din The Bends, ei s-au decis sa interpreteze mai intai piesele live inainte de a termina albumul.

Colin Greenwood

    Pe 16 iunie 1997 OK Computer a fost terminat si a primit mai multe aclamatii decat The Bends, figurand proeminant in mai multe sondaje pentru cel mai bun album, de atunci si de acum. Albumul a fost unul experimental, formatia asumandu-si un risc muzical, neavand nimic in comun cu genul Britpop. Trupa a experimentat cu sunete si zgomote ambientale pentru a crea un grup de piese pe care multi le-au considerat ca fiind un punct de varf a muzicii rock de la sfarsitul secolului douazeci. Albumul a luat Grammy Award pentru “Cel mai bun album de muzica alternativa” si a fost urmat de marele lor turneu “Against Demons World Tour”. Cateva piese din OK Computer pot fi cel mai bine descrise ca fiind o punte intre rock-ul progresiv alternativ de pe Ok Computer si lucrarile experimentale ulterioare. Istoviti dupa succesul pe care l-a avut turneul OK Computer trupa si-a petrecut ultima partea anului 1998 intr-o tacere relativa. Ei au aparut numai la Amnesty International Concert la Paris (10 decembrie 1998), iar Thom Yorke si cu Jonny Greenwood participa la Tibetan Freedom Concert in Amsterdam. Thom Yorke a admis ca dupa turneu formatia era pe cale de a se dizolva, adaugand ca a avut o mare depresie, din care a iesit cu ajutorul lui Michael Stipe (R.E.M). Dupa colaborarea lui Ed’Obrien la drama “Eureka Street” pentru BBC, trupa s-a intors in studio pentru a inregistra Kid A, un album experimental sfidator care a completat preocuparile lirice si muzicale ale lucrarilor anterioare venind cu un stil mult mai minimalist.

EdO'Brien

    Kid A a fost terminat in Aprilie 2000 fara single-uri, albumul fiind promovat numai prin internet. Atunci a aparut scandalul cu Napster-ul din cauza ca intregul album in format MP3 s-a raspandit printre fani prin file service sharing cu trei luni inainte sa apara albumul. Chiar si liderul de la Oasis a admis ca strategia de marketing a albumului Kid A a fost lipsita de promovare. Dar succesul pe care l-a avut albumul a adus formatia la un rang de superformatie. Aranjamentul albumului a fost comparat cu o intalnire dintre Pink Floyd si Aphlex Twin. Kid A a fost lansat in octombrie 2000 castigand un premiu Grammy pentru “Cel mai bun album alternativ” ca si predecesorul sau. Astazi Kid A e considerat de fani si critici ca unul dintre cele mai bune albume electronice inregistrate vreodata si cel mai bun album al formatiei.
   Urmatorul album care a fost terminat in luna iunie a anului urmator. Concepute ca doua secvente consecurive de melodii, cele doua albume sunt similare ca stil fiind legate prin doua versiuni diferite ale aceleiasi piese: “Morning Bell”.

Jonny Greenwood

    Dand explicatii in legatura cu decizia de a scoate doua albume in loc de unul singur, Thom elucideaza intentiile sale artistice si, mai tarziu, clarifica relatia dintre albumul Kid A si Amnesiac. In legatura cu diferenta dintre cele doua albume Thom Yorke spune: “Kid A este ca un soc electric. Amnesiac ne duce mai mult cu gandul la padure, la o regiune rurala. Cred ca el este cel mai bine explicat de partea grafica a proiectului. La albumul Kid A totul se intampla in departare. Focurile ard undeva de partea cealalta a dealului. In Amneziac te afli in mijlocul padurii care ia foc.” Intr-adevar in timp ce Kid A este un album mult mai melodic, mai pentru suflet, dar, desi destul de intunecat, Amnesiac este mult mai tulburator pentru ascultator. Cu toate acestea albumul a fost primit foarte bine si aproape a atins volumul de vanzari al lui Kid A. In timp ce fanii apreciaza mai mult Kid A decat Amnesiac, ultimul ar trebui considerat urmatorul capitol experimental de succes al expeditiei lor in lumea muzicii.

Phil Selway

    Procesul inregistrarii urmatorului album,”Hail to the Thief”,a fost in mod remarcabil diferit de acela al celor trei albume de studio anterioare.Formatia si-a ales sa-si adune materialul in drum spre Portugalia si Spania in iulie si august 2002 inregistrandu-l in prealabil. Cu piesele compuse si finalizate in timpul turneului, trupa a inregistrat albumul in studioul din Los Angeles in doua saptamani. In 2003 Radiohead au scos al saselea album care s-a dovedit a fi mai putin experimental decat predecesorii imediati, dar, totusi,departe de sunetul de chitari din perioada lor timpurie.
   Titlul albumului a starnit controverse in Statele Unite, fiind interpretat ca o referire la alegerile prezidentiale din 2000. Formatia a negat aceasta afirmatie. Cu doua saptamani inainte de lansarea albumului, o versiune neterminata fusese furata, aparent din studioul lor de inregistrare, si copiata prin internet. Din nefericire pentru ei, albumul original a avut aceeasi soarta, dar trupa a ramas ferma si nu a lansat albumul mai devreme de data stabilita: 9 iunie 2003. Cu toate ca au fost scurgeri de informatie, vanzarile albumului au depasit vanzarile celor doua albume anterioare luate impreuna in prima saptamana de cand a fost lansat si in general. Hail to the Thief denota influente din cele trei albume anterioare, continand atat piese electronice si ambientale cat si sunete noi, experimentale.

Thom Yorke

    In general se considera ca albumul ar fi bazat mai mult pe sound de chitara dacat Kid A sau Amnesiac fiind bine primit atat de fani cat si de presa. In contrast cu starea de spirit a trupei in timpul inregistrarii albumului OK Computer, interviurile si spectacolele ulterioare demonstrau ca formatia era multumita de ea insasi si de inregistrari: ei raspundeau foarte amabil la orice interviuri, iar Yorke zambea si dansa pe scena. Apoi, trupa s-au angajat intr-un turneu international urias care a continuat aproape un an. Trupa a vizitat Australia si Japonia pentru prima data dupa mai mult de sase ani, de la turneul lor OK Computer in 97-98. Turneul si promovarea albumului Hail to the Thief s-au s-au incheiat pe la mijlocul lui 2004 cu un spectacol foarte bine primit, la Coachella festival. Cat despre un nou album, cativa membri au sustinut pareri diferite: Ed O’Brien a mentionat ca trupa asteapta sa mai treaca vreo cativa ani, inainte sa se gandeasca la ceva nou. Cei mai multi fani cred, insa ,ca trupa va reveni cu ceva nou nu mai devreme decat la sfarsitul lui 2005 sau la inceputul-mijlocul lui 2006 considerand numeroasele proiecte la care lucreaza membrii trupei la momentul actual.

In 2006, Thom Yorke a lansat pe cont propriu albumul The Eraser.

DISCOGRAFIE RADIOHEAD
Albume de studio
   Pablo Honey (22 Feb 1993)
   The Bends (13 Mar 1995)
   OK Computer (16 Iun1997)
   Kid A (2 Oct 2000)
   Amnesiac (4 Iun 2001)
   Hail to the Thief (9 Iun 2003)

EP-uri
   Drill (1992)
   Itch (1994)
   My Iron Lung (1994)
   No Surprises/Running from Demons (1997)
   Airbag/How Am I Driving? (1998)
   I Might Be Wrong (2001)
   COM LAG (2plus2isfive) (2004)

EP-uri speciale
   Live Au Forum (1995) (France)
   Live à l’Astoria (1995) (France)
   Just for College EP (1995) (U.S. College Radio)
   The Bends Pinkpop (1996) (Netherlands)
   College Karma EP (1998) (U.S. College Radio)
   Amnesiac College EP (2001) (U.S. College Radio)

sursa:  www.rockul.info