Faith No More este o trupa de rock alternativ experimental care s-a format in anul 1982, in San Francisco, California. Trupa, care s-a destramat in 1998, aborda un stil muzical care continea elemente de heavy metal, funk, progressive, soul, hip hop si chiar jazz uneori.

Perioada de activitate: 1982 - 1998
Membrii trupei:
   Roddy Bottum, keyboards, 1982-1998
   Billy Gould, bass, 1982-1998
   Mike Bordin, tobe, 1982-1998
   Mike Patton, voce, 1988-1998
   Jon Hudson, chitara, 1997-1998
Fosti membri:
   Chuck Mosely, voce, 1983-1988; “Big” Jim Martin, chitara, 1983-1993
   Dean Menta, chitara, 1995 - 1997; Trey Spruance, chitara, 1995
   Mark Bowen, chitara, 1983; Courtney Love, voce 1983;
   Wade Worthington, keyboards, 1982
Stiluri muzicale abordate:
   Rock Alternativ Experimental.

   Trupa Faith No More s-a format in 1982 din ramasitele grupului Faith No Man, grup initiat si condus de Mike “The Man” Morris. Roddy Bottum, Mike Bordin, si Bill Gould au parasit Faith The Man si la sugestia unui prieten au ales numele noului grup - Faith No More (numele trupei e un joc de cuvinte: Mike “The Man” Morris nu mai era in trupa - the man was no more). Dupa ce au incercat sa cante cu cativa chitaristi, Jim Martin a fost cooptat; de asemenea au incercat si cateva “voci”, printre care si cea a lui Courtney Love pentru cateva luni, dar solistul trupei a devenit in cele din urma Chuck Mosely, care isi aduce contributia in cadrul primelor 2 albume ale grupului.
   Notabile din aceasta perioada ar fi certurile si conflictele urate din interiorul formatiei care fara indoiala i-ar fi distrus definitiv daca nu ar fi cunoscut succesul dupa cel de-al doilea album. Din aceasta perioada a ramas cunoscut totusi un cantec de-al lor - We Care a Lot, o satira a eforturile caritabile de genul Live Aid sau We Are the World. Aceasta piesa, We Care a Lot, este una dintre primele care au imbinat muzica rock cu cea hip hop.

Faith No More - 1990

   In 1988, Mosely este dat afara din trupa si inlocuit de vocalistul Mike Patton (ex-Mr. Bungle) care a renuntat la facultate pentru a veni in trupa. Intr-un timp foarte scurt, de aproximativ 2 saptamani, el a scris versurile pieselor albumului The Real Thing, care avea sa le aduca o nominalizare la premiile Grammy.
   Lansat in 1989, albumul The Real Thing a fost descris ca fiind o combinatie dintre muzica lui Brian Eno, Led Zeppelin si Funkadelic. Videoclipul piese Epic a avut parte de o difuzare masiva pe MTV in vara anului 1990. In acelasi an, trupa sustine 2 recitaluri memorabile la MTV Video Music Awards si in cadrul emisiunii Saturday Night Live. Piese de pe acest album au fost mai tarziu folosite in coloana sonora pentru filme, seriale de desene animate precum si jocuri video.

   Cu albumul Angel Dust, lansat in 1992, Faith No More dezvaluie o latura mult mai experimentala a eforturilor trupei. Un critic a scris ca Angel Dust este unul dintre cele mai complexe si mai suprinzatoare albume lansate vreodata de o casa de discuri majora. Din nou, piesele albumului se vor regasi in reclame si jocuri video. Desi nu are acelasi succes ca albumul precedent, Angel Dust reuseste sa surclaseze vanzarile in afara SUA pentru The Real Thing, cu piese care ajung hit-uri in Europa, America de Sud si Australia.
   Dupa turneul de promovare al albumului (vara anului 1992), chitaristul Jim Martin este data afara din trupa inainte de a se incepe inregistrarile urmatorului album - KIng For a Day… Fool for a Lifetime. El a fost inlocuit de Trey Spruance, fost chitarist al trupei Mr. Bungle, dar nu a ramas foarte mult in Faith No More; la randul sau a fost inlocuit de Dean Menta.

Billy Gould

    King for a Day… Fool for a Lifetime, lansat in 1995, este si el un album experimental, variind in stiluri muzicale si abordari de la heavy si slow pana la o muzica agitata sau cu influente de jazz. Vanzarile in SUA au fost mai mici decat cele pentru Angel Dust, dar au fost acceptabile in Marea Britanie sau Germania si a ajuns chiar pe locul 1 in topul albumelor din Australia. In SUA, albumul nu a avut prea mult succes, cazand din topuri foarte repede. In consecinta, trupa si-a scurtat turneul mondial cu 4 luni si a anulat lansarea single-urilor Gentle Art Of Making Enemies si Take This Bottle, dar a lansat un set box continand single-uri si piese B-side ce nu mai fusesera lansate pana atunci.

Mike Bordin

    Album of the Year, lansat in 1997, marcheaza o noua schimbare in componenta grupului - chitaristul Jon Hudson, un fost coleg de camera de-al lui Billy Gould. Albumul a avut un debut mai bun decat se astepta trupa in mai multe tari din Europa dar si in Australia(locul 2 in Germania, locul 1 in Australia). In SUA, insa, reactia fanilor a fost din nou slabuta, iar pe masura ce lucrurile se imbunatateau si pe teritoriul american, trupa se apropria de sfarsitul existentei.

Mike Patton

    La inceputul anului 1998, au aparut pe internet zvonuri privind despartirea trupei, zvonuri negate oficial la momentul respectiv, dar care s-au dovedit a fi, in timp, cel putin partial adevarate. Se parea ca Mike Patton se implica mai mult in proiecte indepedente de formatie. Faith No More renunta la turneul in care urmau sa cante in deschiderea celor de la Aerosmith, iar in aprilie 1998, Bill Gould a raspandit print email si fax anuntul despartirii trupei dupa 15 ani de existenta, mentionand ca destramarea grupului se face in urma unei decizii colective. El nu a uitat totusi sa multumeasca fanilor si celor care i-au ajutat de-a lungul timpului. Ultimul concert sustinut de Faith No More a avut loc pe 7 aprilie in Lisabona, Portugalia. De-a lungul timpului, Faith No More a concertat alaturi de nume ca: Red Hot Chili Peppers, Voivod, Circus of Power, Robert Plant, Billy Idol, Metallica, Guns N’ Roses, Helmet, Kyuss, L7, Babes In Toyland, Primus, Ozzy Osbourne, Alice Cooper, Limp Bizkit si Soundgarden.

Roddy Bottum

Discografie FAITH NO MORE
Albume de studio

   1985 - We Care a Lot (Mordam Records: USA)
   1987 - Introduce Yourself (Slash Records: USA)
   1989 - The Real Thing (Slash Records: USA)
   1992 - Angel Dust (Slash Records: USA)
   1995 - King for a Day… Fool for a Lifetime (Slash Records: USA)
   1997 - Album of the Year (Slash Records: USA)

Live

   1991 - Live at the Brixton Academy (Slash Records: USA)

Compilations

   1998 - Who Cares a Lot? (Slash Records: USA)
   2003 - This Is It: The Best of Faith No More (Rhino Records: USA)
   2005 - Epic And Other Hits (Warner Bros. Records: USA)
   2005 - The Platinum Collection (Warner Bros. Records: USA)

sursa:  www.rockul.info